România exportă energie ieftină ziua și o cumpără scump seara. Cum a ajuns Bulgaria să profite de dezechilibrul din piața regională

România se confruntă cu un paradox pe piața energiei

România produce cantități importante de energie electrică, dar acest lucru nu înseamnă automat că energia este disponibilă la prețuri mici în orice moment al zilei.

Datele și analizele recente ale pieței regionale arată un fenomen care atrage atenția: România poate exporta energie în perioadele în care are surplus, pentru ca ulterior să importe atunci când producția internă scade, iar consumul crește.

Un exemplu relevant este relația comercială cu Bulgaria. În aprilie 2026, România ar fi exportat electricitate către Bulgaria la un preț mediu de aproximativ 50 de euro/MWh, în timp ce energia importată seara a ajuns, în anumite intervale, până la aproximativ 250 de euro/MWh, potrivit unei analize realizate de Asociația Energia Inteligentă și preluată de AGERPRES.

Diferența nu înseamnă însă că aceeași cantitate de energie este vândută și cumpărată automat la aceleași ore. Piața funcționează în funcție de producție, consum, interconexiuni și prețurile formate pentru fiecare interval.

România a plătit de aproape șapte ori mai mult pentru energia importată din Bulgaria

Cifrele pentru luna aprilie sunt spectaculoase.

Potrivit analizei citate de AGERPRES, România a importat din Bulgaria energie electrică în valoare de aproximativ 33,4 milioane de euro, în timp ce exporturile românești către Bulgaria au totalizat aproximativ 5 milioane de euro.

Astfel, valoarea importurilor a fost de aproape șapte ori mai mare decât cea a exporturilor, deși cantitatea importată a fost de aproximativ două ori mai mare decât cea exportată.

Explicația principală ține de momentul în care energia este tranzacționată.

În timpul zilei, producția fotovoltaică poate crea un surplus și poate împinge prețurile în jos. Seara, însă, panourile solare nu mai produc, în timp ce consumul rămâne ridicat. Atunci, energia disponibilă din surse flexibile sau din țările vecine devine mult mai valoroasă.

Bulgaria are un avantaj important: stocarea energiei

Unul dintre motivele pentru care Bulgaria a devenit un actor important în această ecuație este investiția masivă în sisteme de stocare în baterii.

Ministrul bulgar al Energiei a declarat la începutul lunii august că Bulgaria a construit într-un timp foarte scurt peste 6 GW de capacitate de stocare în baterii, în contextul dezvoltării rapide a energiei regenerabile.

Aceste baterii pot absorbi energia atunci când există surplus și o pot furniza ulterior, inclusiv în orele de vârf.

Este exact diferența dintre a avea energie și a putea să o livrezi în momentul în care piața are nevoie de ea.

În acest punct apare unul dintre cele mai importante avantaje competitive ale Bulgariei.

Energia solară ieftină poate fi transformată în energie scumpă de seară

Scenariul este relativ simplu.

Într-o zi însorită, producția fotovoltaică din România poate crește foarte mult. Dacă oferta depășește cererea, prețurile de pe piață scad.

Energia poate fi exportată către țările vecine, inclusiv Bulgaria.

Dacă aceasta dispune de capacități suficiente de stocare, energia poate fi consumată mai târziu. Când producția solară scade și consumul crește, electricitatea devine mai scumpă.

Prin urmare, bateria poate funcționa ca o punte între orele cu energie ieftină și orele cu energie scumpă.

Aceasta este una dintre explicațiile pentru diferențele mari de preț observate pe piața regională.

România are energie, dar îi lipsește suficientă flexibilitate

Problema României nu este exclusiv cantitatea totală de energie produsă.

Este și capacitatea de a adapta producția și consumul în funcție de momentul zilei.

OPCOM a raportat pentru iulie 2026 un preț mediu ponderat de 636,46 lei/MWh pe piața pentru ziua următoare. În iunie, media fusese de 694,48 lei/MWh.

Aceste medii lunare ascund însă variații importante între ore.

Într-o piață în care producția solară crește puternic în anumite intervale, iar consumul este ridicat seara, diferențele dintre prețurile de la prânz și cele din orele de vârf pot deveni foarte mari.

De aceea, investițiile în baterii, hidrocentrale cu acumulare, interconexiuni și alte tehnologii flexibile devin tot mai importante.

Criza de la Cernavodă schimbă și mai mult situația

În august, vulnerabilitatea sistemului românesc a devenit și mai evidentă după oprirea reactoarelor de la Cernavodă, pe fondul nivelului extrem de scăzut al Dunării.

Ambele unități nucleare, fiecare cu o capacitate de aproximativ 706 MW, au ajuns indisponibile. Cele două reactoare asigură în mod normal aproximativ 20% din producția de electricitate a României.

Oprirea lor a eliminat din sistem aproximativ 1.400 MW de capacitate nucleară, într-un moment în care temperaturile ridicate mențin presiunea asupra consumului.

România este astfel nevoită să se bazeze mai mult pe producția hidro, eoliană, cărbune și pe importuri.

Bulgaria devine un furnizor important pentru România

În actuala criză, Bulgaria are un avantaj suplimentar: centrala nucleară de la Kozlodui.

Unitățile nucleare bulgare reprezintă o componentă importantă a sistemului energetic al țării și contribuie la menținerea producției în perioadele în care alte surse sunt mai puțin disponibile.

Potrivit unei analize publicate de Le Monde, Bulgaria poate acoperi o parte semnificativă din necesarul regional, iar România se bazează mai mult pe importurile din Bulgaria și Ucraina în orele de seară.

În plus, Kozlodui nu a fost afectată în aceeași măsură de nivelul scăzut al Dunării ca centrala de la Cernavodă.

Diferențele țin inclusiv de modul în care cele două centrale folosesc apa pentru răcire și de amplasarea lor pe cursul Dunării.

România și Bulgaria nu se află într-o competiție simplă

Titlul potrivit căruia Bulgaria ar fi devenit „marele câștigător” al crizei energetice trebuie privit cu o anumită rezervă.

Bulgaria are avantaje importante, în special în zona de stocare și producție nucleară, însă și sistemul său energetic este supus unor riscuri.

Nivelul scăzut al Dunării a ridicat inclusiv probleme pentru centrala de la Kozlodui. Ministrul bulgar al Energiei a avertizat că situația este dinamică, deși sistemul dispune de capacitatea necesară pentru a acoperi vârfurile de consum.

Prin urmare, nu este vorba despre o victorie definitivă a unei țări în fața alteia, ci despre o schimbare temporară a avantajelor în funcție de resursele și infrastructura disponibile.

România are un deficit important de capacități de stocare

Unul dintre cele mai mari contraste dintre cele două țări este capacitatea de stocare.

O analiză citată de Le Monde indică pentru Bulgaria o capacitate de stocare de aproximativ 14-15 GWh, în timp ce România are sub 2 GWh.

Diferența este importantă într-un sistem energetic în care energia solară ocupă un rol tot mai mare.

Fără stocare suficientă, surplusul de la prânz poate fi greu de valorificat economic. În schimb, o țară cu baterii poate cumpăra sau absorbi energia ieftină și o poate utiliza ulterior.

Este unul dintre motivele pentru care discuția despre energia regenerabilă nu mai poate fi separată de cea despre infrastructura de stocare.

De ce nu este suficient să construim mai multe panouri solare

România își extinde rapid capacitățile fotovoltaice.

Însă instalarea unui număr tot mai mare de panouri nu rezolvă automat problema prețului energiei.

Dacă mai multe centrale solare produc simultan, în aceleași ore, oferta poate deveni foarte mare. Prețurile pot coborî, iar uneori producătorii pot ajunge să nu își poată valorifica integral energia.

Problema apare câteva ore mai târziu, când producția solară dispare.

Atunci sunt necesare alte surse:

• centrale flexibile;
• hidroenergie;
• energie nucleară;
• baterii;
• interconexiuni;
• capacități de import.

În lipsa unui astfel de mix, sistemul poate ajunge în situația paradoxală de a avea prea multă energie într-o parte a zilei și prea puțină în alta.

Interconexiunile regionale devin esențiale

Criza actuală arată și importanța interconexiunilor dintre România și țările vecine.

Într-un sistem european interconectat, energia poate circula rapid acolo unde este necesară.

Acest lucru este un avantaj pentru România în perioadele în care produce mai mult decât consumă, dar devine și o vulnerabilitate atunci când țara are nevoie să importe în orele de vârf.

ANRE are în vigoare reglementări privind schimburile de energie electrică cu țările perimetrice, în timp ce OPCOM gestionează mecanismele de tranzacționare relevante pentru piața românească.

Prin urmare, importurile nu reprezintă în sine un semn că sistemul energetic românesc „a eșuat”. Într-o piață europeană integrată, importurile și exporturile sunt normale.

Problema apare atunci când diferența de preț dintre energia exportată și cea importată devine foarte mare.

Cernavodă arată cât de vulnerabil poate deveni sistemul

Oprirea simultană a celor două reactoare de la Cernavodă reprezintă un caz extrem.

Centrala produce în mod normal aproximativ o cincime din electricitatea României, iar indisponibilitatea sa obligă sistemul să găsească rapid surse alternative.

În același timp, seceta afectează și producția hidro, ceea ce limitează una dintre cele mai importante surse flexibile de energie ale României.

În acest context, importurile din Bulgaria și Ucraina devin mult mai importante, în special în intervalele în care energia solară nu mai este disponibilă.

Miza pentru România: nu doar mai multă energie, ci energie disponibilă la momentul potrivit

Cazul României și al Bulgariei arată o schimbare fundamentală în sectorul energetic.

În trecut, întrebarea principală era: câtă energie poate produce o țară?

Astăzi devine la fel de importantă întrebarea: când poate produce și când poate livra acea energie?

Bulgaria a investit masiv în baterii și beneficiază de producția nucleară de la Kozlodui. România are un sector nuclear important, un potențial hidro și solar considerabil și o poziție strategică în regiune, dar capacitățile de stocare sunt încă mult mai reduse.

Dezechilibrul observat în aprilie 2026 și amplificat de criza de la Cernavodă arată consecințele acestei diferențe.

Cine câștigă, de fapt, din diferențele de preț?

Nu există un singur „câștigător”.

Într-o piață energetică interconectată, producătorii, traderii, operatorii de stocare și consumatorii reacționează la prețurile fiecărei ore.

Însă cifrele arată clar că flexibilitatea are o valoare tot mai mare.

O țară care poate stoca electricitate atunci când este ieftină și o poate vinde când cererea crește are un avantaj economic important.

Iar aici Bulgaria a făcut investiții care îi permit să joace un rol mai mare pe piața regională.

---

România trebuie să rezolve problema „energiei de la ora potrivită”

Situația actuală nu demonstrează că România nu produce suficientă energie. Demonstrează ceva mai complicat: producția, consumul și capacitatea de stocare nu sunt întotdeauna sincronizate.

În aprilie, România a vândut Bulgariei energie în perioade de surplus și a cumpărat ulterior energie mai scumpă în orele de vârf. În august, oprirea reactoarelor de la Cernavodă a amplificat presiunea asupra sistemului și a crescut importanța energiei provenite din țările vecine.

Pentru România, lecția este una clară: nu este suficient să construiești capacități de producție. Este nevoie de baterii, rețele moderne, surse flexibile și interconexiuni care să permită valorificarea energiei exact atunci când este necesară.

Bulgaria a făcut deja pași importanți în această direcție. România va trebui să recupereze terenul dacă vrea ca energia solară și celelalte surse regenerabile să se transforme într-un avantaj pentru consumatori, nu într-un surplus ieftin vândut ziua și cumpărat scump seara.

(sursa foto: https://www.antena3.ro/)